Contestarea soluției în cazul 109/P/2014

Dacă ieri v-am adus la cunoștință ordonanța de clasare dispusă de marele procuror Văetiș, în dosarul 109/P/2014, azi am hotărât (cu acordul colonelului Gulianu Florin) să public și contestarea acelei ordonanțe, întrucât, așa cum lesne s-a observat, ceea ce a făcut procurorul era, în realitate, era un copy-paste după răspunsul dat de SRI DNA-ului, probabil ca demers al solicitării organului judiciar.
Susțin ca este răspunsul SRI, întrucât din dosarul cauzei, dat nouă în copie, dar luat înapoi la DNA cu ocazia percheziției din ianuarie 2016, deși stufos, nu reiese nicăieri ce cercetări a făcut procurorul (în afară de audierea unor persoane, alese selectiv, probabil la indicarea doar a acuzaților, întrucât ce am propus noi ca martori au fost audiați doar în parte și doar tangențial cu privire la faptele penale indicate).
Așa cum mulți dintre dumneavoastră știu, eu sunt de formație polițist, care timp de cinci ani, la MAI, s-a specializat în interogare. Am urmărit acest dosar cap – coadă și am observat, încă de la denunțul meu (cazul de față a fost deschis în septembrie 2014, după ce mie mi se clasase denunțul și sub motiv că nu am făcut plângere!!) că procurorii ocolesc probarea activităților infracționale descrise de subsemnatul și de colonelul Gulianu Florin.

Mai jos găsiți contestarea ordonanței. Rog citiți cu atenție, iar cei care au citit zilele trecute epopeea acestui dosar pot trage și singuri concluziile aferente.

Plangere Ordonanta 109_P_31.10

Ferma animalelor 2 – Evoluția …. bovinelor

Am să vă expun o teorie sub forma de poveste.
 
Cred că un Bou, mai mojor de felul lui, se gândea că funcția de director de cireadă ii aparține de drept. Era Boul civil.
Când Boul civil a venit, numit peste cireadă, a găsit acolo un prim-adjunct de director, așa numitul Bou Național.
Boul Național avea frâiele muncii operative. El era cel care punea pe ceilalți boi la jug, dorind să satisfacă perfect dorințele Stăpânului, un Pirat care primise moștenire o fermă, cu boi, cu țapi și berbeci, cu porci, dar și cu orătănii.
Boul Director sau Boul de Director, odată ajuns mare “șăf”, s-a luat de ”beute”, căci asta îi era pasiunea ascunsă. Îi lăsă Boului Național toate prerogativele puterii.
Acesta din urmă, deși vătaf prin fermă, nu putea să se impună decât peste boii săi de suflet. Ca să câștige simpatia Stăpânului, a primit în dar o vacă – pe care o cunoaștem drept DNA KO sau Vaca Nebună.
Echipa se sudase. Toata lumea era fericită. Boul de Director avea ”beuturica”, avea un Bou Național și obținuse și acces nelimitat la puterea Vacii Nebune.
Au trecut ani. Boii cuceriseră ferma. Porcii erau dintr,o specie nedorită de Stăpân. Erau în dizgrație.
Au trecut alți ani. Echipa celor trei rădeau toți adversarii Stăpânului, dar și pe cei ai propriei echipe.
Au început să strângă în jur tot felul de animale – tigri, lei, hiene, chiar și rechini, etc. Toate aceste animale hrăpărețe mâncau din mana Bovinelor Șefe.
Stăpânul scăpase hățurile fermei. Degeaba credea el că veniturile fermei sunt constante și grase. Erau doar iluzii cu care îl alimentau Bovinele Șefe, arendașii fermei deveniți noii Stăpâni.
O singura problemă avea noua Fermă. Era condusă de un trio, nu doar de un Stăpân. Acesta era ținut în puf și visare, dar izolat .
Anii treceau, asa cum vă spuneam. Rechinii, tigrii, hienele și lei munceau pentru noua stăpânire. Nimeni nu contesta calitatea de lider a Boului și echipei sale.
Stăpânul începuse să scârțâie. Vremea sa apunea.
Bovinele Șefe nu puteau să accepte un nou Stăpân. Deja aroganța și puterea, precum și celelalte animale din fermă le ofereau statul pe care toate animalele îl visau. Aveau cătușele și dețineau jugul suprem. Nimeni nu putea mișca în fața trioului.
Fac o paranteză și menționez că Bovinele noastre deja se visau asemenea Trinității Sfinte din lumea Oamenilor.
La un moment dat, un Leu, care avea o funcție și o poziție dominantă la nivel de fermă, a avut tupeul să își amintească că leii conduceau odinioară regnul animalelor și fermele. Leul, beat de fericire și euforic peste măsură, avea sprijin din partea unui Rechin și primise și ”botezul” Boului nostru.
Leul a făcut un pas greșit, grăbindu-se ca leul la vânătoare, neașteptând ca ceilalți prădători să dea atacul final asupra Boului Național și Vacii Nebune.
Mișcarea a fost fatala.
Boul de Director, împreună cu toată echipa sa, mai puțin cele două slugi, dar adjuncți de arendași – Boul Național și Vacă Nebună – au pierdut într-o clipă toată puterea râvnită și deținută.
Stăpânul era izolat, doar cu o singură Vițică loială.
Boul Național și Vaca Nebună, care își juraseră iubire veșnică, nu din dragoste, pentru că amândoi erau la fel de semidocți și parșivi, dar iubeau viața de lux și traiul de regi de fermă, au hotărât să le joace un renghi celorlalți din fermă și au ales un alt stăpân, nu pe Leul ce-l pregătiseră în locul Stăpânului. Culmea e că Stăpânul vechi îl numea pe Leul nostru Pisic!
Revenind, ca să nu o mai lungim, cele două bovine au ales un nou Stăpân, de rasă nobilă, germană, dar sterp și fără vlagă. Un Stăpân de formă.
Surpriza a fost mare pentru toată ferma.
Boul Director a fost decapitat. Noroc cu stăpânii altor ferme, că l-au integrat în alte poziții, dar minore în raport cu funcția deținută la Ferma noastră. Boul Național și Vaca Nebună deja se proclamaseră noii regi. Stăpânul nou era un bou, dar micuț și nesemnificativ, mai ales că nu avea … ouă.
În locul Directorului Bou a fost numit un tânăr vițel, sugău încă. Abia acum Boul Director și alții s-au prins că mișcarea lor a fost trădată, iar cei care au supraviețuit erau doar Boul Național și Vaca Nebună.
Cert e că Directorul Bou, surprins de mișcare, după clipe de beție cruntă, a jurat răzbunare. A reușit ca într-un an, folosindu-se de o hienă din presă, să devualeze întâlnirile care se făceau la Grajdurile K 2, K 4 și T 10 ale unei anexe a cireadei.
Mai mult, sacrificând rechini și alte animale de pradă, a arătat că este un animal răzbunător, care nu uită, iar colții săi, Leul și Rechinul favorit, acesta din urmă fugit în altă fermă, de unde nu putea fi extrădat pentru sacrificare, au început să lupte pentru readucerea Boului de Director la putere.
Greu! Pentru că Leul a pierdut poziția sa de rege, iar noua oligarhie se dovedește mai canibală decât originea Boului Director și a animalelor urmașe ale Fermei Animalelor 1.
Ce nu au înțeles cei din echipa Boului Director este că, deși Boul Național a fost sacrificat de noul Stăpân, nu vor mai pune niciodată mâna pe putere, iar noile animale apărute în prim planul puterii, vor încerca să îl protejeze pe Stăpân, pentru că Stăpânul a devenit susținut de alte ferme, ferme plictisite de lupta continuă și neînțeleasă din Ferma Animalelor 2.
Epilog
Asistam azi, la o lupta pe fața între boi și alte animale, fără ca acestea sa fie interesate vreun pic de soarta Fermei. Ferma nu va muri, dar este foarte posibil ca, asemenea tuturor mișcărilor ciclice, timpul și timpurile să aducă noi Stăpâni la putere, iar animalele să fie obligate să se revolte și să iasă din subjugarea impusă, să rupă jugurile și regulile anormale impuse de Boul Național și Vaca Nebună, iar urmările să fie atroce și pentru cei care vor succeda la conducerea Fermei și anexelor sale.

Despre Revolutie..

Despre Revoluție și implicările unor minți criminale, 100% români trădători și dornici de putere, trebuie să înțelegem următoarele:
1. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu și-a pus problema cum au intrat teroriștii în țară și nici nu au dorit să ne explice.
2. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu au dorit să nu mai alimenteze vizual populația țării cu cretinisme care întrețineau panica.
3. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu avea interes sa piarda puterea dupa care alergau de atatia ani.
4. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu poate explica de ce ordinele date militarilor care acționau cu armament de război erau contradictorii, pentru că morții sunt întotdeauna vinovați (cu trimitere la generalii morți în și după evenimente).
5. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu ne poate explica rolul deținut de securitatea lui Vlad și Teodorescu în evenimente, deși acum ni se servește un scenariu prost – cum că se știa nu au tras niciun cartuș, dar după 21 decembrie).
6. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu vor să ne spună de ce rusii aia mulți (circa 20.000 de turiști, după spusele dezinformatorului Teodorescu, care după moartea lui Vlad a rămas la “butoanele” vechii structuri) știau cică românește și aveau arme, iar securitatea, care știa și când trăgea un pârț tovarășul, nu a putut contracara mișcarea.
7. Aia care au cucerit puterea în ’89 erau tot activiștii de partid, rudele securiștilor și a îmbogățiților care nu mai aveau ce face cu banii, pentru că vremurile și “tovarășul” îi executau pe cei care făceau EVAZIUNE FISCALĂ, iar “fraierii” ăia care au început și realizat adevărata revoluție de la Timișoara, au fost niște “idioți”, pentru că au vrut sa scrie istorie cu punctul 8 al Proclamației celebre.
8. Acum ni se râde în nas de către toate acele categorii care ne mințeau frumos în decembrie 89, culmea, dispărând din primele rânduri, treptat, iar în locul lor venind “urmașii” de drept – și de facto – care ne explică, lucizi și sadici, că metodele securității erau perfecte (echipe mixte, culoare în justiție pentru cei care se opuneau/opun puterii și/sau intereselor unora din Securitate/SRI).
Pe scurt, ne-am păcălit singuri și i-am lăsat să își facă partid și le-am mai dat și gratis ce era bun al întregului popor, pentru că ne trebuiau conducători patrioți care să ne vândă și vesticilor, nu numai esticilor.
Vai de noi! Că nu ne mai facem bine!

”Felipe” și actualitatea

Singura nostra șansă, după finalul incandescent cu “avioanele revoluției”, în care ni se vând gogoși frumos ambalate, de am ajuns să mă întreb ce dracu i-a determinat pe “foștii” să iasă la apel (probabil moartea mult iubitului lor lider – Iulian Vlad), căci “e clar că doar armata e de vină” pentru morții revoluției, este să analizăm la rece de ce au ieșit unii din anonimat sau din conul de umbră impus de niște vremuri.
Cert e că după ce am ascultat atent ce spunea Filip Teodorescu aseară, la Antena 3, deși sunt de acord cu ideea că Pacepa e mort, iar ăla era un trădător (diferența de mentalitate între mine și Filip, este bazată pe faptul că Pacepa e trădător nu pentru că așa îl consideră statul de la acea vreme și nici pentru că a trădat cauzele comunismului, ci pentru că prin trădarea sa a pus în pericol multe vieți, poate chiar au fost arestați și uciși români de-ai noștri care nu apucaseră sa facă ceva, dar era necesar sa fie date nișe nume de fostul șef al Securității), am observat o mentalitate care m-a făcut să îmi schimb optica față de personaj.
Omul vorbea despre normalitatea statului în care a lucrat. Dar nu acel stat îi plătește pensie.
Nu știu câți mai sunt conștienți de faptul că SECURITATEA ACȚIONA PENTRU LICHIDAREA UNOR DIZIDENȚI ANTICOMUNIȘTI sau că aceiași SECURITATE ÎMPREUNĂ CU PROCURORI ȘI JUDECĂTORI ASERVIȚI AU DECIS CA UNII SĂ FACĂ PUȘCĂRIE PE VIAȚĂ, SA FIE UCIȘI DE CRETINI PRECUM FICIOR SAU VIȘINESCU.
Ne minte frumos FILIP TEODORESCU și nu știu care e motivul. De ce a ieșit acum să confirme că ce a făcut COLDEA ȘI KOVESI IN NOUA SECURITATE E NORMAL, E VORBA DE O ”TRADIȚIE” CU CARE CONDUCĂTORII ȚĂRII SE PARE NU NUMAI CĂ SUNT DE ACORD, DAR SE ȘI LAUDĂ.
MAI PROST E CĂ NIMENI NU DOREȘTE CA PENTRU CRIMELE COMUNISMULUI SĂ RĂSPUNDĂ ȘI JUDECĂTORII SAU PROCURORII CU CARE – CULMEA!!!! – SECURITATEA A FĂCUT ECHIPĂ (MIXTĂ).
Nu pare similară situația cu cea a zilelor noastre?
Ia să analizăm de ce nu dorește mai nimeni din actuala castă de magistrați să răspundă pentru erorile și intențiile criminale prin care se distrug vieți, destine și familii. Ni se răspunde că este aiurea în tramvai, că ei judecă după ce acte au la îndemână.
Aiurea!
Cea mai bună dovadă este ușurința cu care se eliberează mandatele de securitate națională, date pe genunchi (adică pe încredere, că doar nu ne minte SRI-ul).
Revenind la declarațiile lui ”Felipe”, observăm că după ce Daniel Dragomir a ieșit și a vorbit despre Coldea și alte nenorociri, brusc s-a excitat și Coldea, care ne-a arătat ce papagal e și ce nivel de inteligență scăzut are, pentru că a fost prost și a vorbit despre ce nu trebuia – dosarele Revoluției predate de ”noua secu” = SRI după (ATENȚIE) 26 de ani! Nu a durat mult și a ieșit și Hellvig să ne omoare creierul cu totul felul de inepții.
Din (ne)fericire a murit Vlad și s-a răscolit rahatul, începând să apară răbufniri ale orgoliilor ”trecuților”, care doresc să ne ”ajute” să înțelegem că fără rolul lor benefic, de noncombat, probabil și azi mâncam salam cu soia și îi cântam ode lui Ceaușescu. Dar ”nu mai eram liberi”, ne explică TOT EI.
Deja, dacă vă uitați în jur, avem:
1. Partidul unic (opoziție nu există decât în presă).
2. Conducătorul unic, mult iubit (Dragnea e premierul șef de partid și parlament, vânat de parchet, dar intangibil).
3. Securitatea statului ne ține bine captivi aici – ăia de mișcă în front sunt potcoviți cu dosare penale, riscând să îți facă din pușcărie cea de-a doua familie; oricum nu contează dacă faci ceva, toată lumea este suspectă și se pleacă de la principiul vinovăției nu al nevinovăției.
4. Direcția a VI-a a Securității are alt nume – DNA. Dacă infracțiunile pentru care a fost inventat acest parchet sunt doar patru (darea și luarea de mită, cumpărarea și vânzarea de influență), printr-un artificiu specific românesc toate faptele pentru care se anchetează de către DNA (inclusiv violul!!) este o faptă conexă corupției, nu?
5. Mai există vreun organ/organism de stat democrat (cu concursuri câștigate pe bune, format din profesioniști)? Sau în toate posturile cheie ale statului sunt numiți politic ori câștigă postul cine trebuie?
Pe scurt, ca să închei, după ce ne-au f…t 45 de ani în comunism, ne-au păcălit că ne-au oferit 27 de ani de democrație, iar acum ne ceartă că vrem libertate si normalitate. Cine? Cum cine? Urmașii lor, ai nomenclaturiștilor și securiștilor (cei care au dorit doar supunerea poporului) care ne-au vândut și pe noi, și pe Ceaușescu în 1989.
Repet ce am scris ieri pe facebook – in sport se vede cel mai bine că succesul nu se moștenește. Nu am auzit de un sportiv de talie mondială, român, ale cărui progenituri să calce pe urmele părintelui. În societatea noastră însă, PUTEREA SE LASĂ MOȘTENIRE, pentru că TRĂSĂTURILE GENETICE NU POT MINȚI, DUMNEZEU A CREAT OMUL SĂ ÎȘI MOȘTENEASCĂ PĂRINTELE, DAR SĂ FIE UN ECHILIBRU.
Noroc cu mărul lui Adam, ca am învățat cum să ne lăsăm puterea moștenire, altfel ”ECHILIBRUL” dăinuia la infinit.