Despre Revolutie..

Despre Revoluție și implicările unor minți criminale, 100% români trădători și dornici de putere, trebuie să înțelegem următoarele:
1. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu și-a pus problema cum au intrat teroriștii în țară și nici nu au dorit să ne explice.
2. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu au dorit să nu mai alimenteze vizual populația țării cu cretinisme care întrețineau panica.
3. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu avea interes sa piarda puterea dupa care alergau de atatia ani.
4. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu poate explica de ce ordinele date militarilor care acționau cu armament de război erau contradictorii, pentru că morții sunt întotdeauna vinovați (cu trimitere la generalii morți în și după evenimente).
5. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu ne poate explica rolul deținut de securitatea lui Vlad și Teodorescu în evenimente, deși acum ni se servește un scenariu prost – cum că se știa nu au tras niciun cartuș, dar după 21 decembrie).
6. Niciunul dintre mincinoșii conducători ai mișcării nu vor să ne spună de ce rusii aia mulți (circa 20.000 de turiști, după spusele dezinformatorului Teodorescu, care după moartea lui Vlad a rămas la “butoanele” vechii structuri) știau cică românește și aveau arme, iar securitatea, care știa și când trăgea un pârț tovarășul, nu a putut contracara mișcarea.
7. Aia care au cucerit puterea în ’89 erau tot activiștii de partid, rudele securiștilor și a îmbogățiților care nu mai aveau ce face cu banii, pentru că vremurile și “tovarășul” îi executau pe cei care făceau EVAZIUNE FISCALĂ, iar “fraierii” ăia care au început și realizat adevărata revoluție de la Timișoara, au fost niște “idioți”, pentru că au vrut sa scrie istorie cu punctul 8 al Proclamației celebre.
8. Acum ni se râde în nas de către toate acele categorii care ne mințeau frumos în decembrie 89, culmea, dispărând din primele rânduri, treptat, iar în locul lor venind “urmașii” de drept – și de facto – care ne explică, lucizi și sadici, că metodele securității erau perfecte (echipe mixte, culoare în justiție pentru cei care se opuneau/opun puterii și/sau intereselor unora din Securitate/SRI).
Pe scurt, ne-am păcălit singuri și i-am lăsat să își facă partid și le-am mai dat și gratis ce era bun al întregului popor, pentru că ne trebuiau conducători patrioți care să ne vândă și vesticilor, nu numai esticilor.
Vai de noi! Că nu ne mai facem bine!

”Felipe” și actualitatea

Singura nostra șansă, după finalul incandescent cu “avioanele revoluției”, în care ni se vând gogoși frumos ambalate, de am ajuns să mă întreb ce dracu i-a determinat pe “foștii” să iasă la apel (probabil moartea mult iubitului lor lider – Iulian Vlad), căci “e clar că doar armata e de vină” pentru morții revoluției, este să analizăm la rece de ce au ieșit unii din anonimat sau din conul de umbră impus de niște vremuri.
Cert e că după ce am ascultat atent ce spunea Filip Teodorescu aseară, la Antena 3, deși sunt de acord cu ideea că Pacepa e mort, iar ăla era un trădător (diferența de mentalitate între mine și Filip, este bazată pe faptul că Pacepa e trădător nu pentru că așa îl consideră statul de la acea vreme și nici pentru că a trădat cauzele comunismului, ci pentru că prin trădarea sa a pus în pericol multe vieți, poate chiar au fost arestați și uciși români de-ai noștri care nu apucaseră sa facă ceva, dar era necesar sa fie date nișe nume de fostul șef al Securității), am observat o mentalitate care m-a făcut să îmi schimb optica față de personaj.
Omul vorbea despre normalitatea statului în care a lucrat. Dar nu acel stat îi plătește pensie.
Nu știu câți mai sunt conștienți de faptul că SECURITATEA ACȚIONA PENTRU LICHIDAREA UNOR DIZIDENȚI ANTICOMUNIȘTI sau că aceiași SECURITATE ÎMPREUNĂ CU PROCURORI ȘI JUDECĂTORI ASERVIȚI AU DECIS CA UNII SĂ FACĂ PUȘCĂRIE PE VIAȚĂ, SA FIE UCIȘI DE CRETINI PRECUM FICIOR SAU VIȘINESCU.
Ne minte frumos FILIP TEODORESCU și nu știu care e motivul. De ce a ieșit acum să confirme că ce a făcut COLDEA ȘI KOVESI IN NOUA SECURITATE E NORMAL, E VORBA DE O ”TRADIȚIE” CU CARE CONDUCĂTORII ȚĂRII SE PARE NU NUMAI CĂ SUNT DE ACORD, DAR SE ȘI LAUDĂ.
MAI PROST E CĂ NIMENI NU DOREȘTE CA PENTRU CRIMELE COMUNISMULUI SĂ RĂSPUNDĂ ȘI JUDECĂTORII SAU PROCURORII CU CARE – CULMEA!!!! – SECURITATEA A FĂCUT ECHIPĂ (MIXTĂ).
Nu pare similară situația cu cea a zilelor noastre?
Ia să analizăm de ce nu dorește mai nimeni din actuala castă de magistrați să răspundă pentru erorile și intențiile criminale prin care se distrug vieți, destine și familii. Ni se răspunde că este aiurea în tramvai, că ei judecă după ce acte au la îndemână.
Aiurea!
Cea mai bună dovadă este ușurința cu care se eliberează mandatele de securitate națională, date pe genunchi (adică pe încredere, că doar nu ne minte SRI-ul).
Revenind la declarațiile lui ”Felipe”, observăm că după ce Daniel Dragomir a ieșit și a vorbit despre Coldea și alte nenorociri, brusc s-a excitat și Coldea, care ne-a arătat ce papagal e și ce nivel de inteligență scăzut are, pentru că a fost prost și a vorbit despre ce nu trebuia – dosarele Revoluției predate de ”noua secu” = SRI după (ATENȚIE) 26 de ani! Nu a durat mult și a ieșit și Hellvig să ne omoare creierul cu totul felul de inepții.
Din (ne)fericire a murit Vlad și s-a răscolit rahatul, începând să apară răbufniri ale orgoliilor ”trecuților”, care doresc să ne ”ajute” să înțelegem că fără rolul lor benefic, de noncombat, probabil și azi mâncam salam cu soia și îi cântam ode lui Ceaușescu. Dar ”nu mai eram liberi”, ne explică TOT EI.
Deja, dacă vă uitați în jur, avem:
1. Partidul unic (opoziție nu există decât în presă).
2. Conducătorul unic, mult iubit (Dragnea e premierul șef de partid și parlament, vânat de parchet, dar intangibil).
3. Securitatea statului ne ține bine captivi aici – ăia de mișcă în front sunt potcoviți cu dosare penale, riscând să îți facă din pușcărie cea de-a doua familie; oricum nu contează dacă faci ceva, toată lumea este suspectă și se pleacă de la principiul vinovăției nu al nevinovăției.
4. Direcția a VI-a a Securității are alt nume – DNA. Dacă infracțiunile pentru care a fost inventat acest parchet sunt doar patru (darea și luarea de mită, cumpărarea și vânzarea de influență), printr-un artificiu specific românesc toate faptele pentru care se anchetează de către DNA (inclusiv violul!!) este o faptă conexă corupției, nu?
5. Mai există vreun organ/organism de stat democrat (cu concursuri câștigate pe bune, format din profesioniști)? Sau în toate posturile cheie ale statului sunt numiți politic ori câștigă postul cine trebuie?
Pe scurt, ca să închei, după ce ne-au f…t 45 de ani în comunism, ne-au păcălit că ne-au oferit 27 de ani de democrație, iar acum ne ceartă că vrem libertate si normalitate. Cine? Cum cine? Urmașii lor, ai nomenclaturiștilor și securiștilor (cei care au dorit doar supunerea poporului) care ne-au vândut și pe noi, și pe Ceaușescu în 1989.
Repet ce am scris ieri pe facebook – in sport se vede cel mai bine că succesul nu se moștenește. Nu am auzit de un sportiv de talie mondială, român, ale cărui progenituri să calce pe urmele părintelui. În societatea noastră însă, PUTEREA SE LASĂ MOȘTENIRE, pentru că TRĂSĂTURILE GENETICE NU POT MINȚI, DUMNEZEU A CREAT OMUL SĂ ÎȘI MOȘTENEASCĂ PĂRINTELE, DAR SĂ FIE UN ECHILIBRU.
Noroc cu mărul lui Adam, ca am învățat cum să ne lăsăm puterea moștenire, altfel ”ECHILIBRUL” dăinuia la infinit.

Emisiunea din 30 septembrie 2017

Pentru emisiunea de astazi prezentam link-uri si materiale despre

  • Mireille Radoi, sef cabinet Gabriel Sandu in ianuarie 2010 si director CERT

Cariera fulminanta: De la sefa de promotie SRI, consiliera in Comunicatii, consilier local si directoare de cabinet la sefia Bibliotecii Centrale Universitare

Declaratie de avere 2010

Articolul “pierdut” din Catavencu “SRI îşi extrage securiştii şi acoperiţii din Executiv. Pe unii îi pregăteşte pentru alegeri“., 27 November 2010 — a se consulta la final

  • Victor Vevera, consilier Boc in 2009-2010, apoi consilier la Valerian Vreme si CERT

Ofițerii acoperiți ai SRI se plimbă liberi prin politică, alături de finul lui Coldea

Noul şef de la Transelectrica, de la acoperirea Doi şi-un Sfert, la afacerile cu Petrică Iordache

Declaratii de Avere

SRI și-a făcut Societate Civilă, iar Valeriu Zgonea dă gratuitate în Parlament

Doua contestatii la concursul pentru sefia ANI

Consilierul lui Boc are avere mare şi competenţe mici, după buget (articol Cornel Ivanciuc, Catavencii)

ARTICOLUL PIERDUT DIN CATAVENCU:
SRI îşi extrage securiştii şi acoperiţii din Executiv. Pe unii îi pregăteşte pentru alegeri (articol Catavencu)

Investigatii
27 Noi 2010 de Biroul de Investigații

Din obsesia de a controla tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, SRI a infiltrat toate structurile statului, inclusiv presa. Infiltrarea se face cu ciutani ambiţioşi, rataţi profesional, care au absolvit de regulă Academia de Informaţii, sau cu cătane bătrîne, provenite din fosta Securitate, care şi-au irosit viaţa încercînd să se amăgească cu ideea că sînt indispensabile. În cel de al doilea episod al serialului nostru o să vă dezvăluim lucruri şocante despre o speranţă a SRI, Mireille Rădoi, plantată într-o zonă a societăţii civile, care a preluat frînele puterii de la o cătană bătrînă. Rădoi a fost extrasă pentru a fi lansată în alegerile politice, pe cînd zona cu pricina geme pe mai departe de cătane ratate. Să nu vă amăgiţi cu speranţa că SRI este un artizan al democratizării ţării. O asemenea politică subversivă sfîrşeşte prin a distruge ultimele punţi de solidaritate dintre oameni. Mai departe domneşte întunericul, în care nişte canalii cu ochi fosforescenţi se urmăresc reciproc, sfîrşind prin a se devora pînă la ultima.

Pe 17 noiembrie a.c. a avut loc o operaţiune de extragere a unui ofiţer acoperit al SRI din zona critică a Executivului. Este vorba despre Mireille-Carmen Rădoi, directorul Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate (CERT-RO), o autoritate controlată de SRI, din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI). Rădoi a cîştigat postul de director al Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) în urma unui concurs cu dedicaţie, aranjat de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, şi se pregăteşte acum pentru alegeri, ca membru al PDL şi consilier local la sectorul 4. În 2007, Rădoi a candidat la alegerile europarlamentare, din partea PLD-Stolojan. N-a avut notorietatea suficientă pentru a-şi adjudeca locul de eurodeputat. Poate că găselniţa de acum a PDL este tocmai aceea de a provoca un scandal care s-o aibă în epicentru pe Rădoi, pentru ca specialista lui peşte să intre în memoria reziduală a publicului, dat fiind faptul că a surclasat doi candidaţi cu studii în biblioteconomie şi l-a dat jos pe fostul director al BCU, Mircea Regneală, un reputat specialist în bibliologie, şeful catedrei de Biblioteconomie şi ştiinţa informării din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţămînt.

Vă prevenim din start că Rădoi este o făcătură, un produs tipic al tranziţiei, iar impresionantul ei cv nu este decît praf în ochii proştilor. Rădoi s-a născut în Craiova, în 1974, în familia lui Iulian şi a Gheorghiţei Rădoi. În 1996, a absolvit Academia Naţională de Informaţii, administrată de SRI, ca şefă de promoţie. N-a strălucit prin nimic deosebit, şi lucrul acesta se poate vedea din bîlbele prin care încearcă să-şi acopere lipsa de pregătire în domeniu, prilejuite de cele cîteva apariţii la televiziune, unde a perorat total nesigură pe ea pe diverse probleme de securitate. În cadrul academiei de informaţii, Rădoi a cultivat relaţii intime cu mai mulţi profesori sau şefi ai SRI. A ajuns suspect de repede conferenţiar universitar doctor în comunicare politică şi discipline euro-atlantice şi predă la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti, la Colegiul Naţional de Apărare şi la SNSPA. Lucrările ei sînt, în cele mai multe cazuri, compilaţii după titluri şi teme consacrate din literatura de specialitate euro-americană. Este membru în consiliul de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică, aflat sub tutela Ministerului Comunicaţiilor, în cadrul căruia funcţionează CERT-RO, consilier personal al ministrului Comunicaţiilor şi director de cabinet la MCSI.

A lucrat cu ministrul Apărării Mihai Stănişoară şi cu Romeo Raicu, preşedintele Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SIE. A visat să ajungă şeful Oficiului pentru Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii sau măcar consilier pentru probleme de securitate al prim-ministrului Emil Boc. N-a fost să fie şi a trebuit să slujească patria sub steagul SRI, în posturi de răspundere mai mică. A fost numită director la CERT-RO în locul colonelului (r) SRI Gheorghe Mureşan, fost ofiţer de Securitate. Va fi păstrat în rîndurile SRI şi va fi numit director adjunct al Institutului de Tehnologii Avansate din cadrul SRI, fosta unitate TONOLA. Din motive de presupusă cosmetizare instituţională, Mureşan a fost extras din Ministerul Comunicaţiilor, în cadrul unei operaţiuni mai ample desfăşurate începînd din 2008, în urma căreia vor fi lăsaţi la vatră o mulţime de ofiţeri acoperiţi sau de rezervişti ai SRI. Aparent, semnalele primite din partea instituţiilor euro-atlantice deveniseră tot mai critice cu privire la menţinerea în structurile civile a acestor cătane. Tot în cadrul părelnicei primeniri, a fost extras din ANCOM şi generalul (r) SRI Grigore Gheorghe Stolojanu, fost ofiţer la unitatea R, de radiocomunicaţii, a Securităţii, ale cărei prerogative vor fi preluate după 1989 de SRI şi de STS.

În afară de colonelul Mureşan, a mai fost extras Dan Cristian Georgescu, fostul director al Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii (actualul ANCOM), eliberat din funcţie prin ordinul premierului Tăriceanu, în august 2008. Realitatea este mult mai prozaică: Georgescu îşi va găsi refugiul în PNL, unde este şeful IT, pentru a-i face loc unui client al lui Tăriceanu, Liviu Nistoran, dat afară în martie 2009, pentru a-i face loc lui Cătălin Marinescu, clientul lui Videanu. Înainte de revoluţie, Georgescu a fost ofiţer de Securitate în cadrul unităţii R. Cît timp s-a aflat în fruntea Autorităţii de reglementare în comunicaţii a făcut exclusiv politica SRI, motiv pentru care am tras concluzia că a fost ofiţer acoperit al acestei instituţii. Vom publica dovezile într-un material separat. Că la CERT-RO sau ANCOM n-are loc nici o reformă de cadre se vede din faptul că în cele două instituţii au mai rămas circa 25 de foşti ofiţeri în rezervă ai SRI. Bun. Să ne întoarcem la oaia noastră neagră, la Mireille-Carmen Rădoi, unul dintre ultimele vestigii ale SRI în fruntea unei instituţii aparent civile, dar cu aspiraţii profund cazone.

CERT-RO asigură securitatea mediului virtual şi a infrastructurii critice din România. Infrastructura, nelegiferată suficient, cuprinde domeniile energiei, alimentării cu apă, transporturile, comunicaţiile, serviciile financiare, sănătatea, serviciile de urgenţă şi serviciile guvernamentale. Pînă în acest moment, mediul virtual nu s-a confruntat cu atacuri informatice criminale, cu aşa-zisul cyberterorism în înţeles euro-american. Raportul de activitate al CERT-RO conţine trei propoziţii: deplasările staff-ului la conferinţe internaţionale, îndeosebi în SUA; simulări de atacuri informatice; grant-uri din fonduri comunitare, prin care să fie securizate reţelele şi sistemele informatice din România. Ar trebui să le avem în vedere pe cele civile, căci CERT-RO este instituţie de interes public. Că lucrurile nu stau aşa, se vede din filozofia lui Mireille Rădoi, care pentru asigurarea protecţiei optime a infrastructurii critice din România imaginează toate tipurile de parteneriate posibile: public-privat, interministerial, civil-militar şi naţional-internaţional, adică o chestie capro-varzistă perfectă.

Să luăm la puricat proiectul de finanţare al Comisiei Europene JLS/2009/CIPS/AG/C, cu tema „Prevenirea, pregătirea şi gestionarea consecinţelor terorismului şi a altor riscuri legate de securitate“. Aplicant: Ministerul Comunicaţiilor, prin Gabriel Sandu, fost ministru. Parteneri şi beneficiari: Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (?!), MAI (?!), SRI (?!), STS (?!), în amestec cu firme private sau de stat precum Romtelecom, Certsign, Teletrans sau Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare. Valoarea grant-ului este de 300.000 de euro. Şi e vorba despre un singur grant. În lumea liberă, domeniul militar este clar delimitat de cel civil. La noi, domeniul civil este condus de militari sub acoperire, ca să fie confuzia perfectă. În toată perioada cît a diriguit CERT-RO, Mireille Rădoi a primit comenzi de la SRI, prin Institutul de Tehnologii Avansate (ITA), respectiv de la directorul Aurelian Ţolescu, cu care Mireille Rădoi a apărut în emisiuni la tv, sau de la generalul Dumitru Cocoru, director adjunct SRI, fostul şef al ITA.

Scoaterea lui Mireille Rădoi din acest viespar, pe 17 noiembrie, lasă în urmă o căruţă de dileme. Rădoi a fost căsătorită cu cetăţeanul mexican Mario Arroyo Juárez, specialist în securitate şi criminologie politică. Nunta a avut loc în iulie 2006, în localitatea Santa Catarina din statul mexican Nuevo León. Mario o prinde pe Mireille în pat cu sociologul Dan Dungaciu, actualul consilier pe probleme de integrare europeană al lui Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova. Mexicanul încornorat cere divorţul, care se pronunţă în octombrie 2009, în Santa Catarina. Cazul Rădoi caută scandalul public cu lumînarea. În scenă intră autistul Daniel Funeriu, care introduce în protocolul de concurs pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Centrale Universitare o clauză pe care n-o îndeplineşte decît Mireille Rădoi: experienţă editorială. Mireille Rădoi a fost directoarea unei edituri obscure, Tritonic, care publică de 16 ani broşurele, manuăluţe, istorioare, cărţulii pentru coafeze şi snoave SF. Adică un portofoliu de domenii aiuritoare, care seamănă leit cu viaţa şi opera sereistei Mireille Rădoi.

Analiza Justitiei (II)

Continui azi, analiza pe tema “justitie”, mai ales ca in Romania exista o multime de juristi foarte buni, care au lucrat inclusiv in instante, iar experienta lor poate fi folosita pentru adevarata reforma. Sper ca si presedintele sa revina din “concediul de ingrijire a copilului in varsta de pana la 2 ani”, pentru ca inca mai avem asteptari de la primul functionar si responsabil al statului.
Daca luam in calcul si modul in care CCR a desfiintat o multime de articole din noile coduri (cele intrate in vigoare dupa 2014), ajungem sa punem la indoiala buna intentie a legiuitorului care de atatia ani doarme in bocanci, ca sa folosesc o expresie mai …de cazarma. Observ ca nimeni nu o mai critica pe Alina Bica sau pe fostul ministru al justitiei, Predoiu, cei care au stat la baza conceperii si adoptarii acestor legi fundamentale pentru tara. Acum Alina Bica este o victima a Sistemului si a Codrutei KO(-vesi).
Mai mult, nimeni dintre parchetari nu gaseste o infractiune prin ceea ce au facut “parintii” spirituali ai codurilor – bataia de joc si distrugerea de cariere, vieti, familii, ca urmare a interpretarii legii in defavorea cetateanului.
Revenind, pentru ca ce a scris Gheorghe Bozgan mi se pare de bun simt, va las sa studiati “o posibilitate”. Intre timp, vreau doar sa amintesc ca societatea civila a cam disparut de la dezbaterile publice pentru legile de securitate nationala (nu am inteles niciodata de ce Coldea si camarila sa au dorit sa revina la termenul de “securitate nationala” in detrimentul “sigurantei nationale”; o fi de la ce avea in cap si a reusit sa realizeze, asa cum ati putut citi ieri in prima parte a editorialului – ?! – si anume dorinta ca SRI sa fie la fel de puternic si independent ca Securitatea anilor ’50?!).
Asadar:
Incredintata timp de 27 ani pe mana unor SECURISTI, ACTIVISTI PCR, INFRACTORI, INFORMATORI, IDIOTI, CURVE, justitia romana este azi exact unde era de asteptat sa ajunga in asemenea situatie, adica…. in rahat. Ar fi comic daca asta nu s-ar traduce in dramele a milioane de romani, provocate de un act “justitie” expresie a coruptiei si incompetentei generalizate. In asemenea situatie o iesire din impas nu mai poate veni decat dintr-o

ABORDARE MERITOCRATA A REFORMEI IN JUSTITIE
care sa priveasca urmatoarele puncte (susceptibile de completari si imbunatatiri):
1. Asezarea Justitiei pe o baza MORALA, primul pas fiind desolidarizarea fata de actiunea magistatilor implicati in 1989, in asasinarea sotilor Ceausescu, iar al doilea pas fiind recunoasterea esecului total al reformei in justitie din perioada 1990-2017
Argumentare:
Justitia instalata dupa 1989 nu poate fi reformata, cat timp ea isi are mainile patate de sange, cat timp este fundamenta pe o CRIMA de care nu se desolidarizeaza nici acum.
Este vorba de celebrul caz al sotilor Ceausescu. La 25 decembrie 1989, conducatorii politico-militari din acel moment au apreciat necesara suprimarea (uciderea) sotilor Ceausescu. Daca o faceau ei, actiunea lor putea fi privita ca un act justitiar in contextul unei revolutii si numai istoria putea sa judece daca au facut bine sau rau. Numai ca acesti conducatori politico-militari aveau constiinta faptului ca daca ar actiona astfel s-ar expune ei unui risc penal, pentru ca si legislatia penala interna de atunci, cat si legislatia penala internationala nu permitea uciderea unor persoane cazute sub puterea adversarului, nici macar in situatie de razboi (in Romania era atunci doar stare de necesitate) asa ca au hotarat sa ucida, dar sa isi faca un alibi al crimei, UN PROCES, incat uciderea sa apara drept….. EXECUTIE in baza unei hotarari judecatoresti definitive. In acest scop s-a apelat la cativa magistrati militari, obedienti pana la crima fata de noua putere, care au venit cu elicopterul la locul judecatii, Targoviste, stand din lipsa de spatiu cu fundul pe sicriile celor pe care urmau sa-i judece cu impartialitate si cu respectarea prezumtiei de nevinovatie, principii fundamentale de drept in lumea civilizata, in absenta carora insasi ideea de proces devine non-sens.
Sa ne intoarcem acum in timp cu 232 ani. Ati auzit cu siguranta de supliciul lui Horia si Closca, martirii neamului romanesc, care in 1785 au fost trasi pe roata. Dar nu cred ca cunosteti si faptul ca executia lor groaznica venea dupa un proces de aproape un an, cu un dosar ce numara ….12.000 pagini (majoritatea declaratii ale participantilor la rascoala) cu numeroase audieri si confruntari implicand pe cei doi, cu respectarea dreptului lor de a se apara. Chiar si cruda moarte la care au fost supusi nu era expresia furiei de moment a cuiva, ci pedeapsa prevazuta de Codul Penal Therezian (care impartea pedepsele in blande- decapitat, spanzurat, impuscat si grele – trasul pe roata, arderea de viu, fierberea). Am dat acest exemplu pentru ca pana si justitia medievala (tarzie), inaintea apartiei notiunii de drept fundamental al omului, avea un minim respect fata de regulile de judecata ale unui om acuzat. In cazul sotilor Ceausescu, un procuror militar concepe pe o foaie de hartie cu creionul un pretins rechizitoriu, cu 6 capetele de acuzare inventate, ce atrageau fiecare in parte pedeapsa capitala, fara nici o proba in afara imaginatiei lui si cere condamnarea la moarte. Judecatorii militari, fara administrarea nemijlocita a vreunei probe in fata lor, cum ii obliga legea, pronunta condamnarea la moarte a sotilor Ceausescu, care sunt impuscati dupa 45 minute de “proces”, inaintea ramanerii definitive a hotararii (nu se implinise termenul de recurs de 15 zile, obligatoriu sa curga indiferent de pozitia celui condamnat fata de recurs) si fara a li se respecta celor doi macar ultima dorinta, aceea… de a nu fi legati la maini in momentul impuscarii (in cazul lui Horea si Closca li s-a respectat ultima dorinta).
Aparent cazul dictatorului Ceausescu si a “sinistrei sale sotii”, despre care unii ar spune ca si-au meritat in fond soarta, nu ar trebui sa aiba vreo legatura cu buna functionare a justitiei de azi, dar totusi are: 2 oameni de peste 70 ani sunt impuscati acum 27 ani, printr-o inscenare de proces, autorii inscenarii fiind mai multi magistrati, dar justitia romana nu se desolidarizeaza nici acum de aceasta crima, procurorul general care cunoaste legea si starea de fapt din acel moment nu se autosesizeaza nici el in vederea declansarii revizuirii cazului, mai mult Sectia Parchetelor Militare refuza sa faca cercetarii penale in cazul mortii sotilor Ceausesecu, vizand (si) pe acei magistrati criminali, desi a fost expres sesizata penal in acest sens.
NU POATE EXISTA AZI O JUSTITIE DEMOCRATA CREDIBILA, CAT TIMP EA ESTE IMORALA fiind nascuta dintr-o crima pe care cauta in permanenta sa si-o ascunda.
Puse pe acest fundament stramb,toate reformele din justitie de dupa 1990 nu puteau decat esua. O justitie adevarata nu poate exista cat timp ea este IMORALA, cat timp nu isi recunoaste greselile, concret esecul total al reformei de pana in acest moment, care a dus la coborarea increderii cetatenilor in ea la 25 %. Cand o justitie coboara sub 50 % incredere in randul cetatenilor, inseamna ca ea si-a pierdut menirea sociala,nu mai este justitie ci INJUSTITIE. Cine sa isi asume raspunderea pentru aceasta, daca nu chiar justitia in masura in care se vrea morala si reformata?
2. Adoptarea de indata a unei Legii pentru restituirea DEMNITATII, care sa vizeze perioada 1990-2017.
Argumentare:
In cei 27 ani de nefunctionare a justitie, de caricaturizare a statului de drept, in societatea romaneasca au avut loc milioane de drame, cand proprietatea sau libertatea cetatenilor au fost calcate in picioare, acestia fiind loviti in ceea ce au mai de pret: demnitatea lor de oameni. Cat timp traieste un om, care crede in dreptatea lui, el trebuie sa stie ca mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, justitia i-o va recunoaste. Timpul nu mai poate fi intors, starile de fapt generate de injustitia justitiei si-au produs deja efectele, situatia anterioara nu mai poate fi restabilita, dar NEDREPTATEA POATE FI CONSTATATA ORICAND.
Iata cum ar trebui sa sune o astfel de lege
Art 1
1) Pot fi supuse caii de atac extraordinare prevazuta de aceasta lege (reexaminare MERITOCRATA, as intitula-o eu, cel putin ca sa enervez pe unii) hotararile definitive pronuntate in perioada 1990-2017, daca justitiabilul apreciaza ca aceste hotaririri definitive au fost date cu incalcarea principiilor fundamentale de drept.
2) Obiectul cercetarii judecatoresti se rezuma la analiza dosarul cauzei.
3) Instanta se pronunta doar in sensul existentei sau inexistentei in speta a incalcarii principiilor fundamentale de drept.
4) Daca se retine de catre instanta ca in cauza hotararea definitiva a fost data cu incalcarea principiilor fundamentale de drept, reclamantul este indreptatit la despagubuiri MORALE din partea Statului, in cuantumul stabilit de instanta in functie de particularitatea spetei.
Iata doar o mostra de reglementare, care poate reda speranta romanilor in dreptate si le poate oferi o reparatie MORALA, adica respectarea demnitatii lui de om. De unde bani pentru aceste despaguburi morale la, probabil, sute de mii de oameni, in cazul carora se vor constata cu certitudine marea nedreptate facuta? Din stoparea platiilor indemnizatilor de revolutionar si incetarea subventionarii de catre stat B.O.R.
3. Creare unui mecanism de autoreglare a justitiei – acesta reprezentand esenta reformei meritocrate a justitiei.
Cei 14 .000 de magistrati, care s-au format si actionat intr-un sistem de justitie unde coruptia, indolenta si iresponsabilitatea au fost principii fundamentale sunt inevitabil marcati de aceste tare si, deci, justitia nu se poate reforma prin simple schimbari de oameni in functii de conducere, deoarece nu s-ar obtine in final decat inlocuirea unui corupt cu un incompetent si invers. Grecii antici (atenienii) care au inventat acum 2500 ani democratia, cu REGULA SFANTA A MAJORITATII CARE DECIDE, atunci cand isi alegeau dregatorii cetatii, nu recurgeau la aceasta inventie minunata, democratia (votul majoritatii), pentru ca stiau ca si ea poate fi fentata (cumpararea votului prin mituire), ci preferau sa …. traga la sorti dregatorii (insa in centrul Atenei era pusa o urna in care se adunau plangerile si reclamatiile impotriva lor; la sfarsit de an urna era deschisa si cel cu mai multe reclamatii era exilat timp de 10 ani din cetate). Plecand de la faptul ca scopul final al serviciului public de distribuire a justitiei il reprezinta hotararea judecatoreasca de calitate, iata cum ar arata un mecanism de autoreglare a justitiei:
a) Salarizarea judecatorilor conditionata de calitatea hotararilor judecatoresti.
– este inadmisibil si profund imoral ca salariul lunal al unui judecator sa fie de 2000-3000 euro, in conditiile cand el are procent de casari (desfiintari) ale hotararilor lui care pot trece uneori chiar de 50 %,adica genereza ….injustitie. Salariul aferent functiei trebuie sa fie acordat in conditiile cand in luna respectiva judecatorul nu are casari (desfiintari) de hotarari din partea instantei superioare. Daca are, va primi un salariu redus proportional.
b) In fiecare an,in fiecare instanta,judecatorul cu numarul cel mai mare de casari (desfiintari) de hotarari va fi indepartat din magistratura.
– in acest fel va fi o competitie a magistratilor pentru calitatea actului de justitie, fiecare intelegand ca o hotarare gresita va putea fi cea care ii va decide ramanerea in magistratrura
c) instantele cu procent de casari sub 50 % desfiintate imediat, fiind generatoare de INJUSTITIE.
d) judecatorii ale caror hotarari au fost infirmate de CEDO trebuie eliminati din magistratura (este inadmisibil ca dupa ce o cauza trece prin doua grade de jurisdictie, implicand minim 3 magistrati, sa fie CEDO (cu judecatori de regula straini) care sa constate incalcarea legii.
e) promovarea la instantele superioare (cu pronuntare definitiva) permisa numai pentru judecatorii care in ultimii 3 ani au avut cel mai mic numar de casari (desfiintari) de hotarari la instantele unde activeaza, deci celor mai buni profesionisti.
f) magistratii nu pot profesa la o instanta, daca au soti, rude sau afini in raza de activitate a aceleiasi instantei care sunt magistrati, executori judecatoresti, notari, masura necesara pentru a preveni formarea de retele infractionale care sa impieteze actul de justitie.

Masurile de mai sus, elimina subiectivismul in aprecierea judecatorilor, inlocuindu-l cu criteriul obiectiv al …..aritmeticii simple, de necontestat. Ati observat ca prin ele se vizeaza doar judecatorii, nu si procurorii. Nu este o scapare, indiferent ce ar face un procuror (coruptie, incompetenta) munca lui in final va fi cenzurata de un judecator. Obligand judecatorii sa faca un act de justitie de calitate, coruptia sau incompetenta procurorului se demasca singura si acel procuror poate fi indepartat usor. Veti intreba logic: daca in cazul hotaririlor primei instantei este simplu de constatat calitatea muncii judecatorilor dupa numarul de hotarari casate (desfiintate) de instanta superioara, cum se poate aprecia calitatea muncii magistratilor instantelor superioare, cu pronuntare definitiva?
Simplu: pentru ei va exista punctul “d” (indepartarea din magistratura daca hotaririle pe care si-au pus semnatura sunt desfiintate de CEDO. Insa efectul aplicarii punctelor a-d, care va permite, in cel mai scurt timp, promovarea la instantele superioare numai a celor mai buni dintre ei, incat probabilitatea ca si ei sa greseasca este drastic redusa
4. Modificari in Codul Penal
a) introducerea pedeapsei cu moartea – pentru infractiunile cu pericol social mare sau cu un prejudiciu peste 200.000 lei (plafonul sub care au vrut sa dezincrimineze abuzul in serviciu )
-pedeapsa cu moartea nu inseamna obligatoriu si executie, ci doar limita maxima a pedepsei, o posibilitate prevazuta de legea pentru acea infractiune, care va inhiba infractorul sa savarseasca fapta. Deoarece pedeapsa cu moartea are sustinatori si adversari, ea va trebui insotita de o reglementare de genul “in cazul infractiunilor contra persoanei, daca s-a dispus de instanta pedeapsa definitiva cu moartea, sotul sau descendentii victimei pot cere nepunerea ei in executare (urmand, evident, a fi inlocuita cu pedeapsa privativa de libertate de catre instanta).
b) costurile pedepselor privative de liberatate sa fie suportate de de cel condamnat, daca nu doreste sa munceasca in timpul executarii pedepsei.
Penitenciarul trebuie sa asigure posibilitatea detinutului de a munci, eliminandu-se situatia aberanta de acum, cand din 15.000 detinuti cu drept de munca 99 % nu muncesc desi ar dori, pentru ca penitenciarul pretinde solicitantilor de forta de munca preturi uriase pentru fiecare detinut trimis la munca. Adica penitenciarul tine la camera mii de detinuti cu drept de munca, pe cheltuiala penitenciarului (taxele si impozitele cetatenilor), in loc sa-i lase la munca, daca doresc, in lucrari de interes public, chiar si neplatiti (cu reducerea pedepsei raportat la numarul zilelor lucrate).
c) liberarea conditionata numai daca prejudiciul cauzat prin infractiune si cheltuielile cu excutarea pedepsei au fost achitate integral.
d) retinere ca circumstanta agravanta (spor de pedeapsa) calitatea de demnitar,functionar public ori magistrat in timpul savarasirii infractiunii.
e) incriminarea penala a faptei de Juramant mincinos, incat sa poata fi trasi la raspundere demnitarii, functionarii publici, magistratii etc. care cu ocazia investirii in functie jura sa actioneze intr-un anumit fel si nu o fac.
– este pedepsita cu 3 ani inchisoare, pentru marturie mincinoasa, persoana (martorul) care dupa ce a jurat pe Biblie sa aiba o anumita conduita (sinceritate) nu o va face, dar nu este pedepsita persoana (presedintele, ministrul, magistratul, functionarul public) care dupa ce a jurat pe Biblie sa aiba o anumita conduita (respect fata de drepturile si libertatile cetatenesti, de legile tarii….) nu o va face.
e) la infractiunile care se concretizeaza intr-un prejudiciu material, stabilirea unor limite a pedepselor corespunzator unei scari valorice a prejudiciului incat sa fie eliminata situatia de azi cand un judecator da 4 ani pentru furtul unei oi, iar altul da 3 ani pentru o delapidare de 100.000 euro.
5)Modificari in Codul de procedura penala:
a) Introducerea de jurati in procesele penale, pentru fapte care prevad inchisoare mai mare de 10 ani, care sa se pronunte in sensul vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului, judecatorului revenindu-i, in cazul verdictului “vinovat”, doar dozarea pedepsei.
b) Abrogarea art.464 Cod pr.penala, care interzice repetarea cererii de revizuire anterior respinsa, daca este bazata pe acelasi motiv.
– modificarea de mai sus este deosebit de importanta pentru a elimina o stare de fapt extrem de grava din prezent, cand sute de condamnati definitiv pot usor sa isi probeze nevinovatia prin administrarea de noi probe, pe calea revizuirii procesului, dar magistratii care judeca cererile de revizuire, din solidaritate de casta cu magistratii care au condamnat definitiv un nevinovat, ii resping cererea de revizuire inainte ca noile probe sa fie administrate. Magistratii instantei de revizuire stiu ca daca ei resping astfel o cerere de revizuire, cel condamnat nevinovat nu va mai putea sa isi administreze vreodata probele nevinovatiei lui, printr-o alta cerere de revizuire identica, deoarece il impiedica… art.464 C.pr.pen. Prin acesta ticalosie, magistratii instantei de revizuire (magistrati care judecand si alte cauze penale decat cea de revizuire, pronunta ei insasi condamnari impotriva unor nevinovati) opresc aflarea erorii judiciare, pentru ca daca nu o opresc,cel condamnat nevinovat va putea fi achitat in revizuire, iar statul obligat sa-l despagubeasca substantial, stat care la randul lui este obligat sa se intoarca in recuperarea banilor impotriva ……JUDECATORULUI.
Asa se face magistratii instantei de revizuire isi apara colegii, pe ideea ca daca intr-o zi ei vor condamna un nevinovat, acei magistrati scapati si chemati acum sa judece ei revizuirea, sa procedeze la fel.
In SUA, anual, MII DE CONDAMNATI DEFINITIV reusesc sa fie declarati nevinovati pe calea revizuirii (unii se intorc chiar de la executie). In Romania in ultimii 27 ani au fost doar 8 revizuiri admise pentru detinutii care isi executau pedeapsa nevinovati, 3 in urma unor scandaluri de presa si 5 in baza hotaririi CEDO.
c) Deliberarea in cazul completelor formate din mai multi judecatori sa fie inregistrata audio-video, spre a putea fi proba in cazul cercetarii penale, civile, delictuale a judecatorului, pentru felul in care in care a pronuntat hotararea.
– cand legiuitorul a stabilit un complet de judecata din mai multi judecatori (regula la instantele cu pronuntare definitiva) aceasta s-a facut pentru a preveni erorile judiciare, cand sunt mai multi judecatori scaparile unuia pot fi observate de altul. Numai ca in practica deliberarea, cu rare exceptii, este inexistenta. Completul de judecata are de regula o sedinta de judecata la o saptamana sau doua. Ca sa-si usureze munca (adica sa nu citeasca dosarele) si, deci, ca sa le vina randul la treaba cat mai tarziu, la doua saptamani sau o luna, magistratii din completul de judecata respecta cutuma ca cel ce prezideaza sedinta sa fie cel care hotaraste, ceilalti semnand “ca primarul”. Aici sta secretul faptului ca doar intr-un caz din 100.000 de cazuri apare complet de divergenta (adica nu se pun de acord judecatorii completului intre ei cu solutia ce trebuie data si trebuie sa fie introdus un judecator in plus,care va inclina balanta) .Lipsa REALA a deliberarii este extrem de grava, pentru ca fiind vorba de instante cu pronuntare definitiva, orice scapare a unei chestiuni de drept si fapt compromite hotararea judecatoreasca. Inexistenta deliberarii este dovedita, fara echivoc, de faptul ca aceaisi aberatie juridica este asumata prin semnatura de….. 2, 3, 5 judecatori, de parca toti au orbul gainii sau sunt la fel de idioti (a existat un caz recent, cand a fost condamnat la 6 ani nu inculpatul din cauza ci…. partea vatamata, pentru ca judecatorul care a prezidat sedinta si a dat hotararea a inversat numele partilor cand a redactat hotararea, iar alti 2 judecatori din acelasi complet, care habar n-aveau de dosar, deci nu stiau partile….. au semnat si ei sentinta).
Ati auzit la televizor expresia “dupa o deliberare de …..5,6,7,10 ore, magistratii au decis”.
Pe naiba. Magistratii au prefigurata in minte solutia in clipa cand se ridica de la masa, iar rarele cazuri cand exista deliberare ea nu dureaza mai mult de 5 minute (cu exceptia cazului cand de ai dracului se fitilesc intre ei, ca au pe aceaisi grefiera amanta si deliberarea poate dura atunci 10 minute). Ce fac pana se implinesc alea 5,6,7,10 ore de care se vorbeste la televizor? Isi conduc o ruda la aeroport, mai verifica mesterii care pun gresia la vila, mai merg la o aniversare etc. De aia este necesara inregistrarea audio-video, pentru ca II VA RESPONSABILIZA, orice cercetare penala, civila, disciplinara va vedea modul cum au judecat.
Jurist GHEORGHE BOZGAN
Presedintele Asociatiei “ERORI JUDICIARE” asociatie infiintata (prin schimbare de denumire) in baza Hotaririi CEDO din 11.10.2007 Bozgan vs.Romania

REFORMA IN JUSTITIE – ABORDARE MERITOCRATA

Azi va pun in atentie o analiza pertinenta privind domeniul “JUSTITIE”, facuta de un prieten, iar maine voi reveni cu propunerile facute de acelasi PATRIOT.
Se pare ca suntem destui, insa mai putini uniti, din cauza profitorilor pe care ii punem in functii prin votul acordat.

STAREA JUSTITIEI AZI

Daca Romania este asa cum este, adica furata – doar 8 % mai reprezinta capital romanesc in economia nationala ,prabusita demografic- 20 milioane de avorturi facute dupa 1989 si 3 milioane de romani fugiti de saracie din tara (locul 2 in lume, dupa Siria, la emigratie ) si cu scara valorilor rasturnata , indiscutabil meritul ii revine si justitiei romane, institutie care a reusit o performanta unica in lume, ca dupa 27 ani de reforma pe calea statului de drept, sa coboare la ….. 25 % nivel de incredere al cetatenilor.
Numim “dictatura” regimul comunist ,care in 1989 ne-a a lasat 6 penitenciare, 3000 detinuti si 200 de fapte incriminate penal, dar cum sa numim un regim care in 27 ani de reforma a justitiei a produs 36 penitenciare, 30.000 detinuti ,a incriminat 1300 fapte (prin Codul penal si legi nepenale ,dar care contin sanctiuni penale) si a majorat toate pedepsele lasate de comunisti?

EFECTUL CELOR 27 ANI DE REFORMA A JUSTITIEI…ZERO

Mai mult, prin rezultate obtinute este un regres vizibil fata de rezultatele justitiei comuniste,care acum ,privita retrospectiv, era mai umana ( gratieri de 2 ori pe an, ianuarie-ziua de nastere a Odiosului si 23 August), mai coerenta legislativ, mai putin corupta. In fata acestei crude realitati de azi , reprezentantii de varf ai justitiei (ministrul de justitie, CSM , Asociatia Magistratilor) se spala pe maini spunand: actul de justitie presupune arbitrarea intre doua parti, cel care pierde procesul va fi intotdeauna nemultumit, deci tine de normalitate o incredere scazuta in justitie (adica, vezi Doamne, ala care pierde procesul este un idiot, nu intelege ca judecatorul a facut o treaba minunata in speta lui si este un vesnic nemultumit). Ce logica parsiva…..
Se ignora faptul ca doar 10 % din romani au fost sau sunt implicati procese, ceea ce inseamna ca numai 5 % din cetateni ar putea fi nemultumiti, deci nu are cum asta sa fie cauza prabusirii increderii cetatenilor in justitie la….. 25 %. Dar, ca ipoteza, sa acceptam chiar rationamentul stramb al varfurilor justitiei, pentru ca strambatatea este la ei principiul fundamental si sa presupunem ca toti romanii sunt implicati in procese, deci 50 % din romani (pierdantii proceselor) subiectiv nu au incredere in justitie. Si atunci se trece insa sub tacere un lucru pe care il stie orice student de anul 3 la drept si anume ca o hotarare judecatorea – prin motivarea ei raportata la probe si lege – trebuie obligatoriu sa aiba si un rol educativ, adica printre altele sa convinga si pe cel care pierde procesul ca nu este o victima a justitiei, ci beneficiarul unui proces corect. Daca hotararea judecatoreasca nu a reusit sa covinga pe perdantul procesului de justetea ei, inseamna fie:
– incompetenta magistratilor care au redactat hotararea;
– fie coruptia lor,
ceea ce ii impiedica in mod obiectiv sa aduca argumente credibile in sustinerea temeiniciei hotararii lor.
Justitia romana coborand la 25 % incredere in randul cetatenilor reuseste sa dea peste cap si legea probabilitatii, cu functionare in universul cunoscut, care spune ca atunci cand exista doar doua posibilitati (pierzi sau castigi procesul, in cazul nostru), probabilitatea este de 50 %, deci, chiar mergand pe logica varfurilor justitiei (cu 50 % nemultumiti de justitie – cei care pierd procese) increderea cetatenilor trebuia sa fie in jur de 50 % si nu …..25 %, cum este acum. Sustinerea varfurilor justitiei cum ca justitia romana nu sta asa chiar de rau nu tine, pentru ca 25 % incredere presupune ca in justitie nu au incredere nu numai cei care au pierdut procesul ci si jumatate din cei …care l-au castigat.
Cand o justitie genereaza 75 % NEINCREDERE ,ea nu mai este justitie ci …..INJUSTITIE. Catastrofala prabusire a increderii cetateanului in justitie ar fi fost si mai dramatica daca nu ar fi fost actiunea curajoasa a DNA, care a atins varfurile puterii si chiar inalti magistrati. Numai ca DNA ramane doar la stadiul de curaj si nicidecum de eficienta ,nereusind nici el sa-si curete propria ograda (vezi cazul procurorului “Portocala”, care este doar varful mizeriei din DNA ) ca sa nu mai vorbim de restul societatii. Intrati in salonul oricarui spital din Romania si veti afla in 2 minute cat si cui trebuie dat mita, ori asta demonstreaza ca si curajosul DNA cu procurorii lui a esuat lamentabil.
Cum a fost posibila o astfel de prabusire a justitiei, care ridiculizeaza atributul de stat de drept prevazut in Constitutia Romaniei ? Cum a fost posibil un astfel de esec, dupa 27 ani de reforma continua in justitie?
Sa o luam cu inceputul:
1. Primul ministru de justitie, ianuarie-iunie 1990, a fost juristul Teofil Pop (facultatea de drept 2 ani la f.f., in 1957, deci cu piese obligatorii la dosarul de facultate, RECOMANDAREA Securitatii si a partidului). Declara inceperea reformei in justitie ,dupa care ia o pauza sa vada cine va castiga alegerile din mai 1990, ca sa stie cum sa o faca, mai de stanga sau mai de dreapta.
2. Al doilea ministru de justitie, iunie 1990- octombrie 1991, FSN-istul Victor Babiuc. Incepe mandatul de ministru cu angajarea in ministerul de justitie a tuturor rudelor lui si a rudelor rudelor lui, ca sa-l ajute in reforma (cum naravul din fire n-are lecuire, va fi condamnat in 2013 la 2 ani cu executare, pentru alte boroboatze, dar ca orice evreu care se respecta face si din condamnare un ghiseft, adica are satisfactia de a castiga la CEDO o despagubire de 1700 euro impotriva statului roman, pentru ca a fost……prea lung procesul).
3. Vine al treilea ministru de justitie, liberalul “vero” Mircea Ionescu Quintus,octombrie1991- noiembrie1992, care vrea si el reforma justitiei. Parea omul potrivit la locul potrivit: ofiter pe frontul antisovietic, apoi o detentie politica, deci toate conditiile sa schimbe in bine justitia, sa elimine tot ce era comunist in ea. Dar…. surpreise!!….nu se intimpla nimic in mandatul lui. Misterul se lamureste mult mai tarziu, cand s-a descoperit ca omul era un APRECIAT INFORMATOR AL SECURITATII. Arhivele securitatii facute ulterior publice arunca o alta lumina asupra lui: l-a trimis personal pe Antonescu pe frontul antisovietic, deoarece la un control inopinat al maresalului la unitatea lui din tara ….l-a prins jucand sah; comunistii nu l-au arestat pentru vreo activitate politica liberala, ori ca tatal lui a fost ministru liberal, deci ca represiune politica ,ci pentru ca chiar colegii lui de clasa, legionari, l-au impuscat pe Armand Calinescu si el, desi provenea dintr-o familie de liberali, era suspectat ca i-ar fi ajutat la savarsirea acestei crime. A scapat relativ usor (cativa ani de puscarie, dar si aia facuta pe bucati ) invocand in timpul detentiei originile sale rusesti, atuu la vremea respectiva, el chiar nascandu-se in Crimeea, in familia mamei. Devine informator al Securitatii si este acceptat sa profeseze ca avocat, exceptia de la regula ca fostilor detinuti politici nu le era permis sa desfasoare profesii libere (nici macar vacsuitor de pantofi). Grav in cazul lui Quintus nu este atat colaborarea cu securitatea, pentru ca la acea vreme securitatea te putea constrange la orice ,grav este ca el a ascuns asta in plin regim democratic, cand a fost numit ministru de justitie, fiind astfel la mana fostilor securisti in continuare.
S-a dus dracului astfel si reforma liberala a justitiei.
4. Urmeaza la comanda justitiei,1992-1994, fostul CAPITAN DE SECURITATE Petre Ninosu, ulterior propagandist PCR si avocat in timpul liber. Acesta chiar pune o petricica in edificiul numit “reforma justitiei“, adica se adopta in timpul lui prima legea de organizare judecatoreasca postdecembrista. Numai ca pietricica o pune …..in pantoful justitiei, pentru ca legea ignora chiar esenta unei reforme, calitatea actului de justitie.
5. Vine la rand,1994-1996, ca ministru de justitie PDSR-istul I.G.Chiuzbaian, fost ….ortac (adica muncitor necalificat) la exploatarea miniera Baia Sprie, ulterior activist UTC. Logic, avea pe tatal ilegalist comunist. Reforma lui: da un Ordin de numire ca procuror a unui mediocru absolvent de facultate de drept, deci fara concurs, desi Legea de organizare judecatoreasca in vigoare obliga la concurs. Fericitul procuror? Victor Viorel Ponta,viitorul….. plagiator si viitorul …..(si) ministru de justitie.
6. Urmeaza la rand ca ministru de Justitie, septembrie- decembrie 1996 PSD-istul Ioan Predescu. Pana sa se lamureasca, in 3 luni, ce si cum e cu justitia…. ii expira mandatul. Cei 6 ani postdecembristi au fost epoca de aur a politicienilor, care puteau fura in draci, nederanjati de justitie. Vazand ca politicienii fura in draci, magistratii au inceput si ei sa ii imite, incat din anul 1996 se poate vorbi fara probleme de trasformarea justitiei intr-o adevarata mafie, fiecare parchet si instanta devenind un nucleu mafiot ,nas fiind primprocurorul ori presedintele instantei. Daca la nivel de capitala si municipii resedinte de judet mafia actiona mai cu perdea, la nivel de teritoriu actiona la vedere: se cunosteau filierele si tarifele. Intrarea in magistratura se facea si ea cu mita de zeci de mii de euro. Practic nu era director de RENEL sau ROMGAZ din tara care sa nu isi aiba cel putin unul din copii procuror sau judecator stagiar. Nu era nici judecator sau procuror sa nu aiba si el adus pe cineva in magistratura.
7. Confruntat cu aceasta realitate, urmatorul ministru de justitie 1996- 2000, PNL-istul Valeriu Stoica, in bezna mintii sale, descopera cauza coruptiei generalizate din justitie ca fiind ….. salariile mici ale magistratilor, asa ca le…..TRIPLEAZA. Reforma da rezultate interesante, MAGISTRATII PRETIND ACUM SI EI MITA DE 3 ORI MAI MARE DECAT INAINTE, ca nu se mai compromit pe nimicuri (tragedia e ca in aceasta conjunctura s-au pervertit constiintele tinerilor magistrati intrati in magistratura dupa 1990, care vor deveni lacomi, corupti si ticalosi si, in timp, CU ACEASTA NOUA MENTALITATE, vor fi avansati la parchetele si instantele superioare, EI FIIND JUSTITIA SUPREMA DE AZI).
8. Anii 2000-2004 aduc in fruntea ministerului Justitiei pe PSD-ista Rodica Stanoiu, pe numele ei de informatoare dovedita “Sanda ”. Se intampla insa ceva in justitie in aceasta perioada: magistratii, din ce in ce mai corupti, isi dau seama ce afacere tare e comertul cu actul de justitie, ce sursa fantastica de venit poate fi, asa ca incep sa aiba temeri ca cineva ii poate controla, isi poate vari nasul in afacerile lor, prin examinarea aberatiilor din hotararile judecatoresti definitive. Trebuiau potentialii “dusmani” tinuti la distanta, asa ca incepe lupta magistratilor pentru independenta. Fata de factorul politic, zic magistratii, in realitate pentru o independenta totala fata de celelalte puteri ale statului, incat niciodata, nimeni, nici macar printr-un act normativ, sa le poata aduce atingere interelor mafiote (acum intelegeti de ce s-a ajuns azi ca orice proiect de act normativ legat de justitie sa trebuiasca sa fie avizat fie de ministrul de justitie, fie de CSM si cu consultari prealabile cu Asociatiile Magistratilor? Sa nu le strice pasenta prin modificari legislative). Separatia puterilor in stat presupune, nu o independenta absoluta a uneia fata de alta, ci si controlul reciproc, ca sa nu o ia razna, ori justitia (magistratii corupti ) voia independenta absoluta, ca nimeni sa nu i cerceteze porcariile (in Romania a mai existat un caz cand o institutie a obtinut independenta totala – este vorba de Securitatea anilor 1949-1953 cand aceasta, desi legal subordonata partidului comunist, sub pretextul ca are nevoie de putere sporita sa identifice si neutralizeze dusmanul de clasa – in realitate pentru a-si consolida si apara privilegiile s-a sustras treptat controlul partidului comunist, devenind de necontrolat si reusind ca pe langa sutele de mii de taranisti si liberali, sa bage in puscarie si 10.000 comunisti, multi chiar lideri comunisti, care s-au opus cresterii puterii Securitatii. Numai interventia categorica a lui Stalin a readus controlul partidului asupra securitatii)
9. Pleaca PSD-ista “Sanda” de la ministerul de Justitie si vine pentru 9 luni, martie- decembrie 2004 PSD-istul Cristian Diaconescu, fost judecator comunist si absolventul cu nota 10 al Universitatii de Marxism din cadrul Cabinetului municipal PCR Bucuresti. Pentru el reforma a insemnat sa incheie cu succes capitolul “justitie” din cadrul procesului de aderare a Romaniei la UE, neinteresandu-l porcaria din interiorul justitiei romanesti.
10. Perioda 2004-2007 o are ministru de justitie Monica Macovei. Desi fost procuror comunist, Monica Macovei a fost de buna-credinta, a inteles ca una din cauzele proastei functionari a justitiei este lipsa raspunderii magistratului pentru calitatea actului de justitie si a reusit chiar sa forteze adoptarea unei reglementari in acest sens si anume retinerea ca abatere disciplinara a magistratului “exercitarea functiei cu rea-credinta ori grava neglijenta”, care daca se concretiza si intr-o sanctiune aplicata magistratului, putea atrage apoi revizuirea hotararii definitive ….civile. Spiritul revolutionar al Monicai Macovei a tinut doar atat cat a tinut si bautura, fara de care intra repede in sevraj, pentru ca reforma ei:
a) nu a urmarit si punerea in practica a tragerii la raspundere disciplinara a magistratilor, incat in urma miilor de plangeri ale justitiabililor formulate chiar in timpul mandatului ei, NICI UN MAGISTRAT NU A FOST SANCTIONAT;
b) a ignorat faptul ca daca nu se adopta si o reglementare ca revizuirea in baza sanctiunii aplicate magistratului sa opereze si in materie penala nu numai in cea civila, sanctiunea disciplinara aplicata magistratului creeaza o grava discriminare intre justitiabili din civil si cei din penal, dar, mai grav, in cazul ultimilor nu rezolva problema condamnarile abuzive penale, cel condamnat abuziv ramanea mai departe condamnat, chiar daca judecatorul era dat afara ca sanctiune disciplinara pentru ce a facut in procesul nevinovatului.
8. Ne oprim aici, la nivelul anului 2007, cu enumerarea ministrilor reformatori ai justitiei, deoarece, dupa acest an urmatorii minstri nu au mai avut timp de reforma fiind fie clienti DNA (Chiuariu, Corlatean, Ponta) fie prea ametiti de atatea rotiri pe functia de ministru de justitie (Predoiu – 3 ori, Ponta – 2 ori, Pivnicieru – 2 ori) fie idioti (Iordache), fie parasute (Birchall).

REZUMAT
Incredintata timp de 27 ani pe mana unor SECURISTI, ACTIVISTI PCR, INFRACTORI, INFORMATORI, IDIOTI, CURVE, justitia romana este azi exact unde era de asteptat sa ajunga in asemenea situatie, adica…. in rahat. Ar fi comic daca asta nu s-ar traduce in dramele a milioane de romani, provocate de un act “justitie” expresie a coruptiei si incompetentei generalizate.

Jurist GHEORGHE BOZGAN – Presedintele Asociatiei “ERORI JUDICIARE” asociatie infiintata (prin schimbare de denumire) in baza Hotaririi CEDO din 11.10.2007 Bozgan vs.Romania

Razboiul

Ma uit cu stupoare la ce se intampla la Inspectia Judiciara. Va dati seama ce “joc operativ” se desfasoara sub ochii nostrii, cu participarea maretei zeite a dreptatii, neasemuita si nepretuita, Laura.

Ce joc greu incearca ea sa faca pentru a se mentine in fotoliul de “sageata”?

Acum, la noua luni de la plecarea lui Coldea din pozitia de “arc”, cred ca si “duoamna” de la “deneia” a luat in calcul serios sa fie ea si “arcul si sageata”. In conditiile in care materia prima ce i-o furniza partenerul de scena nu mai e, #rezist a devenit un model de supravietuire institutionala, iar “modelul” asta al “unicului”, asa cum l-am mai prezentat o data, cu ceva vreme in urma, se pare ca revine, dar la o alta organizatie statala.

Mie imi pare ca lupta asta, care nu o putem urmari zilnic, intrucat prea multe evenimente ne marcheaza debutul toamnei (declaratiile colegului Daniel Dragomir, comisiile din Parlament, etc.) este acerba, iar csm-istii sunt principalii vinovati.

Citeam azi intr-un editorial cum doua asociatii de magistrati, in speta AMR si UNJR, au ajuns sa ceara institutiei care, teoretic ne arata ce independenta este justitia – CSM-ului, sa faca “ancheta” cu privire la imixtiunea in actul de control al controlatului.

Pe mine ma uimeste altceva si vad ca nimeni nu a sesizat acest pericol care ne indeparteaza de la normalitate.

Am fost ani buni ofiter SRI si am folosit tehnica din dotare pentru diverse misiuni.
Nu mi-a trecut prin cap sa plec din SRI cu inregistrari.
Acum regret.
Sincer.
Ar fi zburata capete multe si de multa vreme.
De aia si Comisia de control a activitatii SRI este impotenta.

Plecand de la cretinul ala de “portocala”, care inregistra pe toata lumea din juru-i, ascultand ce a aparut in spatiul public, primele inregistrari cu procurorul “zdrentuit”, furnizate la Romania TV cand fost obligat sa isi dea demisia de la DNA – ST Ploiesti si terminand cu inregistrarile de la IJ, am ajuns la concluzia banala ca NU MAI SUNTEM NORMALI.

Imixtiunea SRI in actul de justitie, prin furnizarea de diverse materiale sau servicii, asa cum a recunoscut (din prostie si din infatuare) Coldea in interviul dat marti, 19.09.2017, chiar daca a vrut sa arunce pisica in curtea lui Basescu, ca sef al CSAT (citez “am preluat lupta anticoruptie ca pe un ordin”), a creat o mare problema in societatea noastra si asa bolnava din cauza tradarilor si a lipsei de incredere.

Daca dosarele de coruptie rasunatoare s-au bazat indeosebi pe INREGISTRARILE FRUNIZATE DE SRI, trucate sau netrucate (mai putin important), magistratul a devenit obosit si comod, nemaiaplecandu-se pe strangerea si valorificare probelor, asa cum a invatat la orele din facultate, acum toata lumea inregistreaza pe toata lumea. Nimeni nu mai vorbeste la telefon intrucat este riscant – poti sa ai surpriza ca ti se interpreteaza vorbele in defavoare ta.

Ce ne arata inregistrarile de la IJ? Faptul ca sefii si subordonatii au devenit paranoici, se inregistreaza la greu intre ei, iar presiunea profesionala care ii apasa, dublata de dorintele sefilor de a avea rezultate notabile, au tampit nu numai functionarii din institutii de forta, ci si societatea (multi prieteni inregistrandu-se intre ei – preventiv – ca sa nu aiba “surprize” mai incolo).
Traim o tragedie, iar vina, cu tot respectul pentru munca colegilor din Serviciul in care am lucrat, ii apartine SRI-ului lui Coldea, cel care din dorinta de a fi cel mai bun, a ratat cu totul misiunea suprema asumata – PATRIA APRIORI!